Nu stiu cat de buna e.
Am o stare atat de trista din cauza melodiei pe care o ascult de 7 ori deja.
Why did I drown?
Am crezut ca visele se vor axa in jurul meu si voi trai pe gandurile haotice ce se impletesc in mintea ei. I-am furat numele din ganduri si l-am amprentat in sufletul meu de unde nu a mai plecat. Am crezut ca pot visa la soapte scurte impletindandu-se in mintea mea. Am refuzat sa cred ca pot pica de pe principiile mele stabile asezate in spati-ul haotic. M-am indragostit de cer in aceeasi zi in care l-am recunoscut in ochii ei inexistibili pentru lumea inconjuratoare. M-a pierdut sub cascade de iubire ce mi-au spalat sufletul de ura oamenilor din jur. Nu mai stiu de ce am avut incredere in perfectiune, am crezut ca pot exista franturi din ea ascunse in umbra zilelor ploioase pe care le priveam cu prea multa compasiune. Am stiut tot timpul ca un cer nu ramane senin pentru totdeauna, dar am sperat prea mult si m-am prabusit. Sunt blocat pe pamantul umed ce imi aduce lumea la realitatea ei dureroasa. Am crezut ca pot zbura, dar atunci de ce m-am inecat? Am distrus barierele fericirii unui om si le-am infectat cu durerea ce avea sa urmeze. Acum mai stiu doar sa pronunt literele ce le-am rostit impreuna in imposibilitatea lor :”iubire”. Banalitatea lor e atat de dureroasa incat simt niste spini facandu-mi sufletul sa sangereze. Nu am reusit sa las finalul fericit sa vina la timpul lui, l-am luat mult prea devreme. Acum sufar amintindu-mi ca tu ai existat. Ma arunc din ochii tai si imi imaginez ca totul nu s-a intamplat, dar cad prea repede.