LORELEI
Personajul principal, Catul Bogdan, scriitor (cu renume) şi profesor universitar, are parte de douã experienţe amoroase, în jurul cãrora se construieşte intriga romanului. E vorba de douã femei care-l pãrãsesc amândouã: Luli (Lucia, Lorelei) moare şi Gabriela pleacã la alt bãrbat.
Iubirea fulgerãtoare şi romanticã dintre Catul şi Luli nu ne intereseazã prea mult. O cunoaşte de patru zile şi-n ziua a cincea o cere în cãsãtorie. Diferenţa de vârstã îi dã de gândit, dar (spre deosebire de alte personaje interbelice) depãşeşte cu rapiditate ,,complexul":
Se temea cã nu mai e tânãr, cã nu mai e de ajuns de tânãr. Putea sã dea altora impresia tinereţii, dându-şi pinteni, provocând în el galopul vital, - dar Luli era tânãrã fãrã comandã, fãrã efort, permanent, involuntar. Era pur şi simplu, dincolo de interpretare.[…] Cu nouãsprezece ani în urmã avea vârsta lui Luli. Ea poate cã nici nu se nãscuse. Putea sã-i fie tatã. Dar vârsta lui iubea vârsta ei. Numele tinereţii era Luli. şi Luli era în el departe, ca şi ceea ce-i în amintire, rãmas în urmã fãrã viitor, într-un îngheţ al timpului.
Astfel înţelege Catul scriitorul iubirea lui pentru fetiţa din tren. Spontaneitate, frumuseţe, tinereţe din partea ei, abstinenţa, singurãtatea şi maturitatea lui. Pânã aici totul e simplu, clar şi, de ce nu, credibil. Teodoreanu complicã lucrurile atunci când face din Luli, puştoaica bãieţoasã şi nãzbâtioasã, o scriitoare, atunci când adolescenta e transformatã, nici mai mult nici mai puţin, într-o Lorelei foarte talentatã, dupã pãrerea cititorilor ei, Gabriela (prietenã mai mare) la început şi Catul, viitorul soţ, pe urmã. Catul Bogdan e cãsãtorit cu o scriitoare, dar şi-a dat seama abia dupã moartea ei. Ăn general, cu tot începutul ideal al iubirii lor, relaţia nu mai merge de la un timp. Tinerii cãsãtoriţi se îndepãrteazã treptat, se înstrãineazã. Catul stã doar în biroul lui şi scrie, iar tânãra soţie la gura sobei se ofileşte aşteptând...
Apare un nou personaj, Nathan, prietenul familiei, glasul gândurilor interzise ale lui Catul Bogdan. Acesta, care dispare din roman odatã cu moartea ,,doamnei Luli", e un personaj schematic şi îndrãgostit un pic de soţia ,,scriitorului", dar aceasta n-avea ochi decât pentru soţul ei.
Catul o ţinea departe de ,,literaturã". Luli nu ştia ce scrie. O singurã datã, când i-a citit un fragment, a simţit-o şi mai îndepãrtatã. Scriitorul concepe o partenerã tandrã, iubitoare, dar în nici un caz (scriitoare) inteligentã, lucidã, cu spirit critic.
Scriitorul nu mai este, de fapt, fericit. Dar nu conştientizeazã, nu recunoaşte. Tot femeia e cea care propune o soluţie. Ăn copilãrie, Gabriela îşi surprinsese tânãra prietenã scriind ceva complicat şi tulburãtor. Ănregistreazã fenomenul cu emoţie şi o ,,boteazã" pe Luli ,,Lorelei". Scrisul e o ,,activitate" extraordinarã în viaţa personajului, ceva între chin şi ispitã. Luli evolueazã în domeniu, încãntându-şi prietena…Dar pe urmã se îndrãgosteşte brusc (de Catul) şi renunţã la scris.
Când şi-a dat seama cã-i îndrãgostitã:
- Gabico, cred cã n-am sã mai scriu…
- Cum, Lorelei? şi ce-ai sã faci?
- Am sã mã bucur de viaţã.
De dragul bãrbatului, Luli uitã cã e o scriitoare, dar îşi aduce aminte exact la momentul potrivit. Dotatã ,,ideal"cu tot ce e mai bun pe lume, femeia fidelã şi gingaşã se transformã într-un creator ,,excepţional" pentru a-şi apropia soţul, pentru a împrospãta relaţia de dragoste. Scriindu-i, ea a aşteptat recunoaşterea şi aprecierea, în sfârşit, din partea iubitului scriitor. Iniţial, ea n-a avut de gând sã se ,,joace"cu el.
Enigmaticã, jucãuşã, ,,îmbãtrânita" (sã nu uitãm cã n-are nici 20 de ani) Luli ,,regretã" poetic pierderea inocenţei şi nu numai; mândrã de opera ei, aşteaptã sã fie ghicitã, aşteaptã revenirea iubitului risipitor (doar pentru asta i-a scris, cã-l simţea departe).
Un scriitor-soţ atât de orb ar jigni şi o inimã de piatrã în asemenea situaţie, dar sensibilitatea soţiei adoarme oportun şi Luli începe jocul dublu şi imposibil, urmãrind (cu tristeţe) cum soţul ei se îndrãgosteşte de ,,cealaltã", mulţumindu-se şi cu acest puţin, pentru cã e tot ea (desi putea fi o alta).
Lucrurile iau cu adevãrat o tragicã amploare când Autorul Teodoreanu hotãrãşte cã a sosit momentul adevãrului. Care adevãr e fals, bineînţeles. Catul aflã cã Lorelei e Gabriela!!! O cumplitã luptã se dã în sufletul lui.
Gabriela, personaj simpatic (la început) şi de treabã, doctorandã în filologie şi profesoarã devine, previzibil, personajul negativ necesar într-un context romantic.
11/13/2009, 05:41
