Sleeping Sun

''Ce faci dacă viaţa ta devine veşnică, dar sufletul tău este încă efemer?''

Viaţa mea e aiurea şi prea lungă. Aş vrea eu să fiu moartă.

Mă simţeam... ca un zeu. Nu, ca o zeiţă. O zeiţă frumoasă, perfectă. Eram doar eu şi cu sufletul meu. Necinstita, imorala domnişoară Allison Alpha Alfred. Am izbucnit în râs gândindu-mă la numele meu medieval, unic de 1000 de ani încoace. Urăsc numele 'Alpha'. Mă duce cu gîndul la conducătorul vîrcolacilor, masculul Alpha. Vârcolacii put. Urăsc mirosul de câine ud foarte mult.

Revenind, gândul că nimeni (dar absolut nimeni) nu ştie cine sunt - sau mai degrabă ce sunt - mă făcea să mă simt... destul de bine. Nu depindeam de nimeni şi nimic. Nu aveam familia mea biologică alături de mine. Aveam doar alţi 2-3 vampiri. Dacă aveam chef de sex sau ceva de genul îl agăţam repede pe unu' după care îl omoram. Sigur, nu vă imaginaţi că am mai mult de... 10 crime la activ. Nu-i mult pentru un vampir - o vampiroaică, mă scuzaţi - de aproximativ 1120 de ani. În plus, trebuie să mă hrănesc cumva! Rezervele de sânge artificial - cunoscut de oameni ca 'vin roşu' - erau pe terminate într-un cartier aşa mic, uitat de lume, din Anglia - Little Gave Hope. Până şi numele e aiurea. Auzi la ei, speranţă. Vampirii nu au speranţe.

Tot ce avem noi e datoria de a vâna şi de a bea sânge. Suntem medievali, sălbatici şi pătimaşi. Păcătuim prin simplul fapt că existăm. Suntem făcuţi pentru a exista blesteme pe Pămînt, pentru a distruge frumosul şi a-l înlocui cu energii negative. Dar cum sunt eu de fapt? Sunt doar un om - am fost doar un om la început. Trăiam acum sute de ani într-un oraş sărac, Vane Temps. Familia mea era săracă. Eu nu mergeam la şcoală, ci o ajutam pe mama la gospodărie - aveam o găină cu 2 pui, Lilly şi Marcy, i-am botezat eu. Dar atâta tot. Nu aveam porc pentru Crăciun, nu aveam iepuri de crescut, şi nici câini care să ne apere casa, care de fapt era o cocioabă nenorocită.

Dar gata cu meditatul. Trebuie să mă grăbesc. Aproape că acel pădurar mă văzuse în copac. Abilitatea mea de a alerga repede în noapte scădea în fiecare moment. Trebuia să beau sânge acum. Nu mai rezist. Simt că un balon e pe cale să explodeze în stomacul meu golaş.

Sunt prea fragilă. Mă simt prea rău. Sunt doar un monstru, gata să ucidă când nu îmi convine ceva. Sunt impulsivă. Sunt irascibilă. Nu sunt eu, cea cu adevărat. Aş vrea o revoltă. De ce trebuie ca oamenii să ne perceapă astfel? De ce nu putem trăi toţi laolaltă? De ce se fac diferenţe? Mereu am visat - culmea e că vampirii nu dorm - să pot să iubesc necondiţionat un alt vampir, şi să ştie tot universul cine e alesul meu şi de ce.

Pentru că eu de zeci de ani am învăţat de la alţi vampiri să cred în sufletul pereche, şi să îl accept ca pe destinul meu: fie că e vampir pur sau pe jumătate. Dar în niciun caz nu m-am gândit să iubesc un om sau un vârcolac. Prea tentant sau prea urât mirositor. În niciun caz.

De multe ori am încercat să mă omor. De prea multe ori m-am dus la clanul Suprem al Vampirilor, Mondial Coven, compusă din cei 2 fraţi gemeni, Alex şi Aaron. Niciunul dintre ei nu a vrut să mă omoare. Viaţa de vampir e deprimantă. Nu poţi avea copii cu nimeni, decât dacă, spun strămoşii, îţi îndeplineşti datoria pentru care ai fost trimis pe Pământ. Până acum, doar 2 mari femei-vampir au putut avea copii: Maria Helen Smith, a cărei datorii pe Pământ a fost aceea de a salva din Primul Război Mondial peste 1200 de oameni, şi Anne Kathelyn Northern, a cărei datorii pe Pământ a fost aceea de a învăţa peste 2000 de oameni la şcoală, timp de 20 de ani.

Eu aş da orice să iubesc, să fiu iubită şi să am 2 copii frumoşi. Poate aş avea norocul pe care, spun unii, îl oferă o dată la 2000 de ani Clanul Suprem al Vampirilor, C.S.V., şi-acela de a alege originea copiilor: fantome, vârcolaci (Doamne Fereşte!) sau chiar oameni.

Bineînţeles, eu nu cred în astfel de poveşti pentru copii - numai când mă gândeam la ei şi mi se înmuia inima. Am intrat în cafeneaua în care Donn, ''sora'' mea mă aştepta.
- Ce a durat atâta, drace?
- Taci odată, ştii bine că nu pot să fug în oraşul ăsta de 2 bani prea repede. Toţi pămpălăii şi-ar da seama, m-am plâns eu.
- Au adus vin roşu, spuse Donn şi ochii îi străluceau de mândrie.
Parcă îl vedeam pe Edisson în momentul în care a descoperit becul.

---------------------------------------------

Playlist recomandat pentru acest capitol:
Nightwish - Sleeping Sun
Green Day - 21 guns
Roxette - Must have been love

super!
este ideea de twilight dar este total altcinevaa.
din cate am vazut pana acum nimeni nu a avut curajul sa puna o chestie de genu asta. sau poate s-au gandit ca nu e original. Originalul nu este ideea de la care porneste ci continuarea. Din asta rezulta ca tu esti originala, cred
mi-a placut mult.
fata asta, cu nume medieva, ma rog vampirita.. este batrana, nu gluma! sper sa isi gaseasca curand sufletul pereche!
sa stii ca ai putea sa ii dai chestia asta lu stephenie meyer. Ar merge bine
glumeam. e super ficul!
chiar e tare!!!!


sper sa pui next curand!!!!

il pun acuma :X thanks :*
------------------------------------------
Dacă aş vorbi serios tot timpul, lumea s-ar plictisi. Vorbesc serios.

- Era pădurarul Jones sau ăla tânăr? întrebase Donn în timp ce bea vinul pofticioasă.
- Ăla mai tânăr, am oftat eu plictisită. De ce întrebi?
- Am chef de sex la noapte.
- Eşti nebună. Ştii că o să îl omori, nu? am rămas eu puţin şocată.
- Ei, na. Şi ce? E şi-aşa tânăr. Dă-l dracului, nimeni nu îl iubeşte. De-aia e pădurar. Doar animalele îl iubesc. E clar, Alpha?

M-am înfuriat.
- Numele meu e Allison. Nu Alpha. Ai uitat de masculul vârcolac? Sau ai orientări sexuale mai deosebite şi mai nou eşti şi zoofilă, de îţi plac câinii?

Donn pufni. Noroc că era vampir. Altfel tot vinul curgea pe jos dintre buzele ei roz închis. Donn era frumoasă. Era superbă. Părul ei castaniu îi curgea frumos pe umerii laţi, mlădioşi. Ochii negri, flămânzi, ascundeau un suflet mândru, dar blând şi bun. Cămaşa albă cu care era îmbrăcată era uşor neglijent aşezată. Jeanşii mulaţi negri acopereau picioare de model, iar cu înălţimea lui Donn - 1.71 m, sora mea putea fi uşor admisă ca manechin la marile case de modă mondiale.

În schimb, eu... eu eram aia mică şi pricăjită. Părul meu brunet părea uneori neîngrijit. Îl asortam de obicei cu o clamă albă sau roşie. De cele mai multe ori bretonul îmi cădea rebel peste ochi şi astfel eram uşor confundată cu o adolescentă oarecare, cam albinoasă ce-i drept (boala mea oficială pentru culoarea mea de piele. Altfel eram de mult considerată vampiroaică).

Nu pot spune că am prieteni umani, ca să spun aşa. Dimpotrivă. Singurii mei prieteni adevăraţi sunt Donn şi ceilalţi doi vampiri cu care trăiesc: Stephen şi Gaspard. Stephen şi Gaspard erau total diferiţi, atât fizic, cât şi psihic.

Stephen era genul adolescentului de 18 ani, mereu nebun, inventiv şi în multe situaţii descumpănit. Nu suportă să i se atragă atenţia şi crede că este perfect. Este singurul din clanul nostru, clanul britanic, care crede că are sufletul pur. Merge la biserică şi se comportă normal, atunci când nu este în preajma oamenilor precum găştile de pe Second Street, din orăşelul nostru, care sunt ba traficanţi de droguri, ba alcoolişti, ba oameni care cred că viaţa nu are sens şi astfel preferă să se rănească. Ceva în genul oamenilor emo. Ca şi înfăţişare, Steph nu se distanţează prea mult de băiatul visurilor fiecărei englezoaice. Are părul rebel, iar asta îi scoate în evidenţă faţa şi ochii bruni şi genele negre care îi conturează forma de migdală a ochiului.

Gaspard este un adolescent de 16 ani, cam visător, dar foarte înţelept. Îi plac jocurile minţii, se descurcă bine la şcoală şi mereu l-am considerat fratele meu natural. Fizicul său de invidiat este acoperit de haine hippie. Pieptul său musculos, gâtul subţire şi catifelat, maxilarul frumos conturat, ascuţit, îl fac pe Gaspard să fie superb – poate mai frumos decât Steph. Ochii săi mari, dar plini de tâlc, par să fie punctul de atracţie principal la întregul Gaspard. Şi totuşi... Spre deosebire de Stephen, Gaspard este mai retras şi pare să fie vampirul care regretă cel mai mult că a ajuns aşa cum e acum. Poate regretă chiar mai mult decât mine... Sau poate că eu nu regret cu adevărat. Probabil că în adâncul adâncului sufletului meu cred că totuşi viaţa de vampir e... acceptabilă.

Donn mă văzu puţin confuză, puţin tristă.
- Hei, eu se presupune că sunt cea care trebuia să se supere de ceea ce ai spus, nu tu. Ce-i cu tine?
Nu îmi dădusem seama că ea credea că eu mă uit la tipul de vis-a-vis, de la masa vecină. Tocmai de-aceea, Donn îmi făcu cu ochiul şi îmi şopti:
- Sper că nu te gândeşti la...
- Nu, de fapt mă gândeam la cum se prepară brânza, bleago, am spus şi mi-am acoperit faţa în palme.

---------------------------------------------

Melodii recomandate pentru acest capitol (care m-au inspirat):
Metallica – Fade to black
Scorpions – Still loving you
One Republic – All the Right Moves

asa
desi nu vroiam sa citesc initial, ochii mei au vrut
asa ca am citit si uite ca acum dau un comment stupid [sorry]

imi place mult ca e cu vampiri
ideea pare foarte interesanta, astept sa vad ce se mai intampla
mi-a placut ca ai adus vorba si de trecutul ei si de chestii intr-un fel esentiale pentru vampiri :)
imi place mult cum te exprimi, nici simplu ca la piata, dar nici nu faci fraze kilometrice care sa nu duca la nimic :">
a fost o chesti care n-a sunat forte bine

Citat :

Trebuia să beau sânge acum. Nu mai rezist.

...probabil din cauza timpurilor verbale pe care le-ai folosit

astept sa citesc continuarea, sa vad cum evolueaza fic-ul
asa ca NEEEXT!

^ ups. my mistake
---------------------------------------------------------
De unde dracu' a mai apărut şi cartea asta idioată?

Am simţit cum picioarele mi se înmoaie. Eram estul de slăbită deşi băusem destul de mult vin.
- Nu te supăra, se apropie de mine un tânăr cu pelerina neagră.
Era Gaspard.
Îşi lăsă gluga largă să îi alunece de pe părul moale şi lin ca razele soarelui într-o după-amiază plăcută de primăvară târzie.
- Frăţioare, am spus ridicându-mă de la masa rotundă la care stăteam împreună cu Donn. De ce ai venit aici? Ai spus că mergi la vânătoare.

Uitasem să menţionez că Gaspard era vânător, nu de animale, ci de cărţi cu tâlc, precum mintea lui tainică. Deşi se părea că o să ajungă acasă de-abia peste câteva săptămâni, Gas sosi mai repede.
- E important, spuse şi se aşezase pe scaunul de la cealaltă masă. Am găsit o carte în care este vorba despre Steaua lui David.
- Hexagrama aia? am întrebat puţin nedumerită.
Cred că mai degrabă eram uimită. Gaspard părea atât de frumos când era înconjurat de oameni... Oricine s-ar fi îndrăgostit de el. O şuviţă rebelă îi căzu pe ochiul stâng. M-am aplecat să i-o dau după ureche, însă mâna lui îmi atinse firav încheietura. Nu, nu puteam fi împreună. El avea deja pe altcineva...
- Nu mă întrerupe, continuă el. Se pare că Steaua lui David e cunoscută de C.S.V. ca fiind simbolul pierdut al fericirii veşnice. Ceea ce ţi-ai dorit mereu se poate îndeplini dacă găsim originalul de aur de la Steaua lui David. Este un pandantiv mic, auriu, cu 2 cuvinte pe faţă şi două pe spate: Fericire Veşnică, şi Nemurire Iertată.

Asta însemna ceva. Însemna că puteam să scap de sufletul meu blestemat. Puteam să fiu ceea ce voiam. Puteam să fiu într-un fel sau altul... om. Donn mă trase de jacheta purpurie care, obraznic, îmi lăsa la vedere lănţişorul care atârna frumos pe pieptul meu dezgolit.

Am ajuns în casă, unde totul părea frumos la prima vedere. Un frigider plin cu sânge sintetic, o comodă plină cu amintiri din familie şi o bibliotecă antică. Foarte plictisitor. Atât de plictisitor încât m-am hotărât să fiu nesimţită şi să ascult conversaţia dintre Gaspard şi Donn. Spre surprinderea mea, acolo se afla şi Stephen, pe care nu îl zărisem totuşi de vreo... 3 săptămâni. Nici nu mă aşteptam să îl văd.

- Te detest, Donn, spuse Stephen plin de ură.
Ochii lui Donn se umplură de lacrimi. Vampirii nu plângeau decât în momente foarte foarte grave. Nu am plâns niciodată aşa cum plângea Donn acum.
- Stephen, Gaspard, eu nu am...
- Taci din gură, spuse Gas încleştându-şi maxilarul. De ce ne-ai minţit pe amândoi? Ai spus că mă iubeşti, ca să aud că tu umblai şi cu mine şi cu el? Ce fel de creatură eşti?!
- Un monstru, a plâns Donn. Dar nu ai cum să înţelegi.
- Ba pot, Donn. Pot să înţeleg că eşti o târfă nenorocită, strigă Stephen.
Într-un moment, Stephen ieşi pe geamul larg deschis şi fugi în depărtare. Voiam din răsputeri să intru, dar nu puteam.
- Pe lângă pofta ta nestăvilită de sex cu oamenii, mă înşelai cu... bunul meu prieten? Cum ai putut? Toată vina e numai a ta.
Gas se pregăti să iasă, însă Donn se ridică de pe patul pe care stătea şi ţipă puternic.
- De pleci, îţi jur că îi voi spune lui Allison totul despre simbol. Şi nu ai s-o mai vezi niciodată, oricât de mult ai iubi-o. E misiunea ei. Dacă ea e de acord, atunci e o obligaţie să plece în căutarea Stelei lui David.
Gas îşi miji ochii. Eram prea şocată să aud ce spune.

Am fugit repede din casă. Am alegat câţiva kilometri. Frunzele îmi foşneau sub picioarele-mi ce alergau, parcă nevrând să se oprească. De ce ar vrea prietenii mei să îmi ascundă ceva important? De ce? De ce eu? Fără să îmi fi dat seama, o lacrimă se scurse pe obrazul meu de marmură.
- Ce creatură e aia care plânge? am strigat în mijlocul pădurii.
- Una minunată, care nu trebuie minţită, spuse Gas din spatele meu.
- Ce vrei? am spus nepregătită.
- Să îţi dau Cartea Simbolurilor Pierdute... şi odată cu ea şi drumul către Steaua lui David.
Am rămas cu o faţă gen '' Ce dracu tot molfăie ăsta? ''.
- Ei bine, continuă el, acela ce îşi recunoaşte destinul în faţa unui vânător care e în acelaşi timp în garda C.S.V., are dreptul să orimească pandantivul. Deci?
Am rămas pe gânduri. N-are cum. E totul inventat. Dar dacă Steaua lui David o să mă conducă acolo unde vreau?
- Şi cum aflu care e destinul meu?
- Iubirea rezolvă totul, spuse Gas. Dar Allison, nu te grăbi să îmi spui că mă iubeşti sau ceva de genul. Vei şti singură care e sufletul tău pereche.
Gas se îndepărtă în abisul codrilor verzi. Era prima oară când l-am avut prin preajmă numai pe Gas. Iar asta îi dăuna corazon-ului meu foarte mult.

wow!
nu am avut timp nici macar sa comentez la nextu 2! fa o pauza scurta !

deci imi place de fata asta... "alpha" si imi place si de prieteni ei si de sora ei
in mare parte cred ca ficul e mai mult comic decat romanic. momemntan

super! interesant! uimitor! chestia cu cartea



buuun next


a fost o chestie ciudata. Nu ma asteptam la intorsatura asta. Faza cu "ce o fii a luii david" cu.. sarcina lui alison . este ceva de genu wow.


FELICITARI NEXT!