Cuvinte pentru liniste

Pentru cei care mai au cont si pe Funny-Fantasy, am postat-o si acolo. Mie personal mi se pare penibila, dar astept pareri ...




Au fost atatea puncte de unit de-a lungul timpului, incat simplitatea lucrurilor, m-a facut sa te privesc altfel. Sa nu mai consider ca ar exista sansa, ca intr-o mica masura, tu sa-mi apartii. Dintr-o pata de culoare, te-ai transformat intr-un tablou pe care il priveam asemenei dovezii ca mereu voi fi cu un pas in urma ta.
Si sclipirile de pe chipul tau imperfect m-au facut sa ma gandesc la cate lucruri au fi putut fi. Nu vreau sa mai contest soarta, am obosit sa tot astept o schimbare, ceva care sa-mi spuna ca nu e adevarat. Am vrut asa de mult ca ceva sa imi opreasca tresaririle de tristete din minte incat am uitat ca poate, sunt persoane care te-au cunoscut mult mai bine si au dreptul de a regreta plecarea ta.

“O lacrima aruncata in fuga, apoi mainile inclestate deasupra pietrei ce astupa pe veci un trup.”

Am continuat sa scriu, doar asa am reusit sa pun capat agitatiei din mintea mea, apoi, totul a devenit un tinut pustiu. Tot timpul imi simteam corpul amortit, capul afundat in zapada, iar ochii privati de ideile umanitatii. Insa, ma trezeam la timp pentru a constata ca mai urmeaza o zi, inca o inlantuire de clipe fara rost. Nu am fost niciodata crutata de povara zilei anterioare, de amintirile ce alta data imi inchideau ochii si imi modelau buzele intr-un zambet.
As fi vrut atunci ca totul sa fie doar o minciuna pe care sa o pot trata cu veselie si sa ma gandesc ca a fost doar un vis de prost gust pe care sa nu-l repet… Nu am avut noroc insa. Praful s-a asternut pe imaginea ta, si niciodata nu ai stiut ca ai fost mai mult decat fizic. Ideea de model uman pe care ti-o atribuiam de dinainte de a te cunoaste.

“Inca o privire asupra locurilor in care te vei adaposti pe veci. Un zambet palid si tristete tacuta.”

Continuam sa urc treptele imaginare pe care urma sa-mi abandonez imaginatia. Si m-am oprit undeva la jumatatea distantei dintre inceput si sfarsit. Nu voiam sa inaintez.
Era ca si cum m-as fi aflat intr-o clepsidra… Nisipul fusese linistit, apoi, furtuna se abatuse asemeni unui gand tarziu. Confruntarea dintre pesimism si optimism avu loc inlauntrul meu. Erau lucruri pe care nu puteam sa le arunc sub un morman de tristete.
Stii, si atunci am ales sa te pastrez doar asemeni unei idei, nu unui mod de viata. Mi-am privit reflexia si imaginea de anasamblu m-a facut sa zambesc. Eu inca mai existam.



Si chiar daca as vrea sa plang, nu pot. Pentru ca intr-un fir de culoare, intr-o particula de aer si in orice farama de fericire, mai exista inca, franturi din tine.

dak asta e penibila io sunt papa Ioan Paul al II-lea. si nu sunt. prea tare nam putut sami dezlipesc ochii de pe monitor. pe o scara de la unu la zece iti dau tzunshpeB-)

Miss Moneypenny a scris:

Continuam sa urc treptele imaginare pe care urma sa-mi abandonez imaginatia. Si m-am oprit undeva la jumatatea distantei dintre inceput si sfarsit. Nu voiam sa inaintez.
Era ca si cum m-as fi aflat intr-o clepsidra… Nisipul fusese linistit, apoi, furtuna se abatuse asemeni unui gand tarziu. Confruntarea dintre pesimism si optimism avu loc inlauntrul meu. Erau lucruri pe care nu puteam sa le arunc sub un morman de tristete.
Stii, si atunci am ales sa te pastrez doar asemeni unei idei, nu unui mod de viata. Mi-am privit reflexia si imaginea de anasamblu m-a facut sa zambesc. Eu inca mai existam.

^^^ placeeeeeee..... asta a fost cea mai tare parte, serios

extraodrinara ideea! sa nu te mai aud ca zici ca e penibila! e geniala! uimitoare! extraordinara! o ador!

Miss Moneypenny a scris:

Si chiar daca as vrea sa plang, nu pot. Pentru ca intr-un fir de culoare, intr-o particula de aer si in orice farama de fericire, mai exista inca, franturi din tine.

^^^ si asta este extraodrinara.... este cu suflet!

scuze, scuze ca am citit abia acum

mi-a placut foarte foarte mult
titlul e genial, se potriveste cu proza.

Citat :

Si chiar daca as vrea sa plang, nu pot. Pentru ca intr-un fir de culoare, intr-o particula de aer si in orice farama de fericire, mai exista inca, franturi din tine.

tu stii ce bine a sunat asta? =p~

scuze pt commentu scurt si prost